Se spune că în Haifa, orașul cocoțat pe coastele Muntelui Carmel, poți învăța lecția echilibrului doar stând pe o bancă, privind spre mare. Așa mi-am început eu dimineața – pierdută într-un amestec de arome de iasomie, smochini și lavandă, într-un loc care pare să fi fost desenat direct dintr-un vis oriental: Grădinile Bahá’í.

Nu există o introducere „oficială” pentru ceea ce simți când pășești acolo. Treci de poarta elegantă de fier forjat și te trezești într-un tablou viu. Terasele grădinii se revarsă lin, pe pantele muntelui, 19 la număr, fiecare cu o simetrie care te lasă fără cuvinte – ca o mandală vegetală, perfect centrată în jurul Templului Bahá’í, cu domul său aurit ce strălucește sub soarele mediteranean ca o coroană sacră.

Grădinile nu sunt doar frumoase – sunt o poveste în sine. Ele nu au fost create doar pentru plăcerea estetică, ci ca un simbol al păcii, al ordinii divine și al unității dintre oameni. Arhitectura lor este un exemplu rar de design peisagistic sacru: un amestec rafinat de grădini persane clasice, influențe baroce europene și rigurozitate contemporană. În mijlocul acestui paradis verde se află Mausoleul lui Bahá’u’lláh, întemeietorul religiei Bahá’í, cu domul său aurit inspirat din stilul neo-clasic, acoperit cu foiță de aur italian.

Simetria este cheia. Nu există un fir de iarbă nelalocul lui. Marmura albă contrastează cu verdele smarald al gardurilor vii, în timp ce chiparoșii și portocalii înfloresc în tăcere, vegheați de tufișuri tunse la milimetru. Apa curge lin pe trepte, în bazine ornamentale ce reflectă albastrul cerului și forma perfectă a templului.

Priveliștea? De neuitat. În fața ta se întinde întreg orașul Haifa, portul cu activitate neîncetată, iar dincolo de el – albastrul nesfârșit al Mediteranei. Iar dacă te întorci, vezi Muntele Carmel urcând spre cer, cu grădina în mijloc, ca o coloană vertebrală verde a întregii așezări.

Și totuși, Grădinile Bahá’í nu sunt doar un spectacol pentru ochi. Ele sunt expresia unei filosofii. Comunitatea Bahá’í crede în unitatea spirituală a omenirii, în armonie între religii, culturi și civilizații. Grădina devine astfel un simbol viu al acestor valori. Este o grădină pentru toți – dar păstrată cu strictețe și reverență.

Câteva sfaturi utile pentru călători:

Intrarea este gratuită, dar este recomandat să verifici orele exacte pentru tururi ghidate. Tururile sunt disponibile în mai multe limbi și oferă o perspectivă culturală fascinantă; Vizitează dimineața, când lumina e mai blândă și culorile sunt spectaculoase. În plus, căldura poate fi copleșitoare după-amiaza, mai ales vara; Accesul complet în grădini se face doar cu ghid – porțiunea din vârf până jos nu este deschisă integral publicului fără însoțire. Cu toate acestea, terasele de sus (de pe Yefe Nof) oferă cele mai frumoase panorame și sunt accesibile oricând; Haifa este un oraș în trepte. Poartă pantofi comozi! Dacă dorești să cobori toate cele 19 terase, pregătește-te pentru o plimbare de aproximativ 1-2 ore în pantă; Respectă liniștea și regulile grădinii – este un loc sacru, nu doar un obiectiv turistic; În apropiere poți explora cartierul german (German Colony), o zonă pitorească, cu clădiri coloniale restaurate, restaurante și cafenele excelente – perfect pentru o pauză după vizită.

Haifa nu e un oraș care să te impresioneze la prima vedere. E discretă, așezată, dar are o profunzime rară. Este un loc în care evreii, arabii, creștinii și bahá’í trăiesc împreună într-un echilibru care pare fragil, dar durabil. Iar grădina – acest paradis sculptat cu răbdare în piatră și vegetație – devine metafora perfectă a orașului: pace, diversitate, frumusețe și spiritualitate, toate într-un singur loc.